Ce este propolisul?
Propolisul sau cleiul stupului este un amestec miraculos produs de albine pentru a proteja stupul în primul rând de eventualii intruși. Dacă pătrunde accidental un șoarece, acesta este ucis de albine și mumificat cu propolis. De altfel, cuvântul propolis vine din limba greacă şi înseamnă „partea dinaintea cetăţii”, iar propolisul sigilează la propriu stupul.
Totodată, albinele folosesc propolisul și ca antiseptic natural pentru a-și proteja stupul de bacterii, virusuri și mucegaiuri din lumea exterioară. Deși albinele nu mănâncă niciodată propolis, această substanță unică joacă un rol cheie în sistemul lor imunitar.
Secretul produs în natură, a fost preluat de oameni cu același scop: protecție împotriva intrușilor (bacterii, virusuri) și dezvoltarea imunității. Totodată, propolisul scade agresiunea sistemului imunitar față de propriile celule în bolile autoimune.
Cum este făcut propolisul?
Albinele recoltează seva și materiile rășinoase de pe lăstarii vegetativi și scoarța unor arbori, în special mesteceni și plopi. Apoi le transportă în stup unde le amestecă cu secrețiile produse de glandele lor salivare. La acestea albinele adaugă celelalte fructe ale muncii lor (ceară, miere, lăptișor de matcă, polen).
Produsul final este propolisul, un amestec solid cu miros aromatic specific. Acest amestec lipicios și antimicrobian este folosit apoi de albine pentru a-și ”împacheta” stupul. Albinele care trăiesc pe copacii cu scorburi, vor acoperi interiorul cavității cu propolis.
În urma unui experiment interesant, cercetătorii de la Universitatea din Minnesota au descoperit că…
albinele adăpostite într-o cutie ”cuib” acoperită cu propolis aveau sarcini bacteriene mai mici în corpul lor. Totodată, aceste albine aveau sisteme imune mai „liniștite” în comparație cu coloniile din cutia neacoperită cu propolis.
Practic, doar albinele reușesc să prepare acest elixir dându-i o compoziție unitară produsului final. Este o enigmă cum propolisul, indiferent din ce regiune a lumii provine, are proprietăți similare, vindecătoare.
Numai 3 specii de albine lucrătoare fac aceasta, iar cele responsabile de recoltarea propolisului au vârsta sub 15 zile. Sezoanele potrivite în care albinele colectează secrețiile rășinoase sunt primăvara și toamna, când temperatura nu depășește 20o C.
Ce conține propolisul?
Propolisul conține antibiotice vegetale, multe provenite din speciile de arbori pe care albinele le vizitează. De asemenea, propolisul conține și o varietate mare de elemente chimice de care omul are nevoie pentru sănătatea sa:
- 70 tipuri de flavonoide (polifenoli cu caracter antioxidant)
- glucide
- vitamine (A, C, E, PP și o varietate de vitamina B)
- 12 tipuri de oligoelemente (potasiu, magneziu, sodiu, calciu, zinc etc)
- aminoacizi (10 tipuri)
- urme de acizi organici
- 25 tipuri de minerale
- o varietate de terpenoide
- polen, ceară
- rășini și balsamuri
- uleiuri volatile
Sub ce forme utilizăm propolisul?
1. Propolis Brut
Se găsește la apicultori sub forma unor bulgărași maronii, lipsiți de luciu. Propolisul lucios își pierde mult din calități, din cauza conținutului mare de ceară. Totodată, propolisul brut de calitate are un miros specific (dulce-amărui). Se poate consuma ca atare o bucățică de propolis de mărimea unei alune, fiind ținut în gură până se dizolvă. Se recomandă în tratamentul local al infecțiilor la nivelul gurii, în faringite și amigdalite.
2. Propolis lichid (tinctură alcoolizată – extract alcoolic)
Se obține prin amestecarea propolisului brut mărunțit și lăsat la macerat cu alcool dublu rafinat de concentrație 70 – 96%. La finalul perioadei de macerare, compoziția se filtrează după care produsul se păstrează în recipiente de sticlă închise la culoare.
De ce avem nevoie de propolis? Dintre toate produsele de natură apicolă administrate oral, soluțiile alcoolice și hidroalcoolice se asimilează cel mai ușor de organismul nostru.
4. Apă de propolis (extract natural apos)
Soluția din 5 lingurițe de tinctură de propolis la un pahar de apă are efecte excelente în tratarea unor afecțiuni. Este utilizată în special atunci când nu putem folosi tinctura de propolis ca atare. Astfel, putem trata afecțiuni bucale (stomatita, cariile dentare) sau genitale (leucoree, cervicită).
5. Aerosoli cu propolis (”aerul de stup”)
Pentru soluția de aerosoli diluăm 10-15 picături de tinctură de propolis în apă distilată (proporție de 1:1). Punem apoi această soluție într-un aparat de aerosoli și putem face 2 ședințe pe zi, timp de 5 minute. Sunt recomandați în cazul astmului bronșic, alergii, traheite și viroze respiratorii, boli pulmonare, infecții ale tractului respirator, curățarea sinusurilor.
Este cunoscut cazul (1978) al unui apicultor din Austria, Iachimovici, care s-a vindecat de astm bronșic datorită lucrului în stupină.
6. Mierea propolizată
Se obține prin combinarea a 3 lingurițe de miere cu o linguriță tinctură de propolis, recomandată în special copiilor. O putem folosi în combaterea infecțiilor respiratorii și întărirea sistemului imunitar.
7. Extractul moale de propolis 70%
Se obține prin același procedeu ca și tinctura de propolis, doar că excesul de alcool este evaporat. Este ideal pentru copii și pentru persoanele alergice la alcool, motiv pentru care aceștia nu pot consuma tinctura de propolis. Își păstrează efectele vindecătoare antiseptice și antimicrobiene datorită concentrației mare de propolis de 70%.
Conform unor studii de caz, extractul moale de propolis este aplicat inclusiv de medici în tratamentul extern al diferitelor afecțiuni. Astfel au fost tratate cu succes, chiar și la copii: urcioare, infecții la unghii, inflamații purulente, blefarite scuamoase, erupții, psoriazis.
Alte forme de utilizare a propolisului: unguente cu propolis, supozitoare.
Cum administrăm propolisul?
Putem administra propolisul în două moduri:
- Pe cale internă: oral, prin inhalare, cu ajutorul supozitoarelor sau injectabil. Are acțiune antimicrobiană (bacteriostatică și bactericidă), antimicotică, antivirală, analgezică, antiinflamatoare, anestezică, cicatrizantă, antioxidantă și mucolitică. Propolisul este căutat mai ales pentru acțiunea sa imunostimulatoare și cea imunomodulatoare.
- Pe cale externă: se aplică tinctura de propolis direct pe piele. Are acțiune analgezică, antiinflamatoare, antimicrobiană, anestezică și cicatrizantă.
De ce avem nevoie de propolis?
Cel mai puternic antibiotic natural, produs de albine, propolisul este și ”inteligent” fiidcă nu distruge flora bacteriană precum antibioticul clasic. Cu ajutorul lui putem preveni, ameliora sau vindeca cel puțin 200 afecțiuni, cele mai cunoscute fiind:
- gripa, răceala, virozele respiratorii (infecții cu virusul gripal)
- infecții oculare
- faringita, laringita, amigdalita, sinuzita
- abcese dentare, dureri gingivale și de gât (angina)
- parodontoza
Pentru un zâmbet frumos și dinți curați, YogaX recomandă Forte – pasta de dinti cu argila si propolis, 80 ml
- candidoză, herpes (bucal/genital)
- infecții ale urechii (otita)
- hipertensiunea și tulburările de ritm cardiac
- ulcer al stomacului sau enterite (propolis nealcoolizat)
- dureri de stomac
- parazitoze intestinale
- colita de fermentație și de putrefacție
- TBC pulmonar
- inflamarea prostatei
- boli dermatologice (dermatită, acnee, negi, eczeme, furuncule)
- bătături, micoze ale picioarelor
- ulcer varicos al gambei
- răni, arsuri de gradul I și II
- menopauză
- endometrioză
- intoxicații etilice (mahmureala)
- astenia
O serie de studii din Statele Unite, Japonia, Rusia, au relevat calitatea de ”medicament” antiinfecțios al propolisului. Administrat periodic, acesta mărește producția de celule specializate ale sistemului imunitar iar organismul devine mult mai rezistent la infecții. Iată de ce avem nevoie de propolis!
Când este contraindicat propolisul?
Există persoane la care propolisul poate determina reacții alergice. De aceea este recomandat a se face un test prealabil pentru a se stabili sensibilitatea. În cazul în care apar senzații de iritație, inflamație, înroșirea pielii sau secreții nazale, vom evita tratametul cu propolis. Este bine să manifestăm prudență la administrarea propolisului în următoarele situații:
- sarcină și alăptare
- alergii la produsele apicole
- înaintea intervențiilor chirurgicale (propolisul încetinește coagularea sângelui)
Se recomandă ca tinctura de propolis, din cauza conținutului de alcool, să fie evitată în: hepatite virale, steatoză hepatică, ciroză hepatică, gastrită hiper-acidă, ulcer gastric sau duodenal.
Cu ce putem înlocui propolisul în cazurile speciale?
Persoanele alergice la propolis, pot folosi cu rezultate excelente ceaiurile ori tincturile din muguri de plop. Acestea au efecte similare cu propolisul, sar sunt mai bine tolerate de către organism.