Mirodenie și remediu, ghimbirul este considerat un aliment miraculos datorită proprietăților lui de excepție. A fost cultivat la început în China și India, având nevoie de climă tropicală, dar s-a extins rapid în toate regiunile tropicale și subtropicale: Asia, Japonia, Brazilia, Jamaica sau Nigeria. Principalul producător rămâne însă India, cu o producție ce acoperă 50% din recolta mondială.
Numele ghimbirului provine din limba sanscrită în care shringavera desemna forma coarnelor de cerb cu care seamănă rizomul de ghimbir. Florile sale se utilizează, mai ales, în salate, dar elementul principal îl reprezintă rizomul mare și cărnos, rădăcina de ghimbir, cu o formă neregulată, a cărui utilizare s-a răspândit în întreaga lume deoarece reprezintă un ingredient universal folosit într-o diversitate de mâncăruri și băuturi, inclusiv în prăjituri și bere.
Proprietăți terapeutice
Deși calitățile terapeutice ale rizomului de ghimbir erau cunoscute din Antichitate, medicina ayurvedică folosea demult ghimbirul pentru a stimula arderea toxinelor, cercetătorii occidentali au început să studieze cu atenție efectele acestei plante excepționale abia la începutul anilor ‘80.
Nenumărate leacuri tradiționale folosesc ghimbirul pentru combaterea febrei, a durerii și a stărilor de greață. Astăzi, sunt dovedite nenumărate efecte terapeutice, iar ghimbirul a pătruns cu succes și în cosmetică. Responsabil pentru proprietățile sale este, în primul rând conținutul de gingerol, shogaol și zingerol al rizomilor de ghimbir, care stimulează circulația sângelui, activează metabolismul, ajută la arderea grăsimilor, regenerează pielea și prezintă o acțiune puternic antioxidantă.
Beneficii:
- este revigorant, combate stările de oboseală,
- este vasodilatator, activează circulația periferică, eliminând simptomele de mâini și picioare reci, previne riscul formării de cheaguri de sânge, previne afecțiunile cardiovasculare,
- are proprietăți antitumorale și efect liniștitor,
- este folosit împotriva durerilor de stomac, pentru ușurarea digestiei, în cazul senzațiilor de vomă, al răului de avion sau de mare, al balonărilor abdominale și al durerilor de ficat,
- reduce nivelul de colesterol,
- reduce durerile în cazul artritei reumatoide, este un remediu excelent în cazul răcelilor, pentru calmarea inflamațiilor gâtului, a congestiei respiratorii, a sinuzitei, a răgușelii, pentru scăderea febrei, eliminarea mucozităților, cazuri în care se folosește ceaiul de ghimbir și praful de ghimbir, iar împotriva astmului cele mai bune efecte se obțin cu tinctura de ghimbir.
Ghimbirul ca aliment
Ghimbirul, un condiment picant, a cucerit mai întâi bucătăria europeană, fiind peste tot în lume unul dintre cele mai valoroase condimente. Gingerolul, un compus iute al ghimbirului, are structura asemănătoare cu capsaicina din chilli și piperina din piper, dar este convertit prin încălzire în zingeberona, care este mai puțin iute, iar prin uscare în shogaol, care este mult mai intens la gust. Ghimbirul este folosit, în special, proaspăt, fie ras, fie tăiat felii. Rizomii proaspeți pot fi păstrați câteva săptămâni la frigider. Interiorul galben-deschis are aromă răcoritoare, asemănătoare citricelor și un gust puternic, înțepător și iute.
Datorită substanțelor aromatice pe care le conține, și-a câștigat din vechime reputația de plantă afrodiziacă cu reale virtuți tonifiante. Este comercializat în special în formă de pudră albă sau maronie, dar sub formă de rădăcini întregi trebuie păstrat la adăpost de lumină, aer și umezeală.
Prin uscare își schimbă gustul, devine mult mai aromat și mai puțin iute și este folosit la prepararea a diferite deserturi. Dar feliile de rizomi tineri se pot păstra și prin fierbere într-un sirop gros de zahăr, ele păstrându-se moi și cărnoase, dar și iuți. Siropul de ghimbir este recunoscut ca un puternic afrodisiac.
Ghimbirul este folosit la în supe, sosuri, preparate din carne și legume, dar și în deserturi și băuturi. Thailandezii îl adaugă la prepararea pastei de curry, indonezienii ung carnea înainte de a o pregăti cu o pastă de ghimbir și ardei iute, indienii folosesc ghimbirul prăjit în sosuri, iar chinezii îl folosesc și fiert și prăjit.
Berea de ghimbir
Berea de ghimbir s-a impus și ea ca afrodisiac și ca băutură energizantă, ce redă pofta de viață, reface sistemul digestiv și are un puternic efect revitalizant. Berea de ghimbir a apărut în Anglia, dar a cucerit mai târziu întreaga Americă, fiind între timp extrem de apreciată de copii.
Din berea de ghimbir, nelipsite sunt ghimbirul, drojdia, lămâia și zahărul, la care se pot adăuga ienupărul, lemnul dulce, coada șoricelului sau chilli. Ghimbirul poate fi feliat, zdrobit sau ras, iar pentru o aromă puternică, amestecul de mai sus poate fi fiert înainte de adăugarea drojdiei.
Se rad două linguri de ghimbir proaspăt, la care se adaugă miere, se stoarce o lămâie și se adaugă un sfert de lingură de pulbere de drojdie de bere. Se introduc toate într-o sticlă de plastic de doi litri umplută pe trei sferturi cu apă și se agită bine până la omogenizarea amestecului. Apoi se mai adaugă apă până mai rămâne un spațiu liber de 2-3 degete și se lasă să fermenteze timp de o zi, două. Când sticla s-a întărit înseamnă că băutura a fermentat și este bună de băut. Mai înainte se filtrează printr-o sită fină și se pune la rece. Trebuie lăsat suficient spațiu liber în sticlă și nu trebuie lăsată prea mult la căldură, deoarece există riscul să plesnească.