Mierea de manuka este considerată unul dintre cele mai puternice antibiotice naturale datorită proprietăților sale antibacteriene neobișnuite, având o eficiență chiar și de 50 de ori mai mare decât a antibioticelor din farmacii. Calitățile mierii de Manuka se datorează compusului dihidroxiacetona care se regăsește în concentrații foarte mari în florile de manuka, un arbust din Noua Zeelandă.
Mierea de manuka este produsă doar în Noua Zeelandă și Australia, de albinele care polenizează florile arbustului de manuka, denumit științific Leptospermum Scoparium din familia Myrtaceae. Este o miere foarte aromată, densă, de culoare închisă cu proprietăți antioxidante și antibacteriene puternice. Studiile medicale au evidențiat capacitatea mierii de manuka de a distruge bacterii ca Staphylococcus aureus, fiind de până la 50 de ori mai mare decât a antibioticelor obișnuite.
Proprietățile mierii de manuka
Toate tipurile de miere au acțiune antiinflamatorie, dar nu toate tipurile de miere au aceleași proprietăți. Proprietățile antibacteriană a mierii depinde de tipul de miere precum și de momentul când a fost culeasă.
Mierea de manuka conține pe lângă peroxidul de hidrogen și o altă componentă „non peroxidică”, mult mai puternică, metilglioxalul (MG). Acesta se mai regăsește și în alte tipuri de miere, dar în catități mult mai mici decât în mierea de manuka.
Metilglioxalul conferă mierii de Manuka excepționala putere antibacteriană. Cu cât concenrația de MG este mai mare, cu atât este mai puternic efectul antibiotic. Mierea de manuka activă se poate lua de două sau trei ori pe zi, câte o linguriță. Poate fi adăugată în ceai sau în cafea cu condiția să nu fie fierbinți.
Factorul unic (UMF)
Producătorii de miere au dezvoltat o scală de evaluare a puterii mierii de manuka. Evaluarea se face pe baza factorului unic al mierii de manuka (UMF = Unique Manuka Factor) corespunde concentrației de MG. Dar nu toate tipurile de miere care sunt etichetate ca miere de manuka conțin concentrații semnificative de MG. Pentru a fi considerată suficient de puternică pentru a avea proprietăți terapeutice, mierea de manuka trebuie să aibă un factor unic de cel puțin 10.
Mierea cu factor peste 10 este etichetată drept mierea de manuka activă. În scopuri curative sau în medicina de prevenție este indicată mierea de manuka activă cu factor 10+, 15+ sau 20+. Mierea cu factor mai mic de 10 este doar o miere foarte bună, ce poate fi folosită ca miere obișnuită.
Beneficiile mierii de manuka
În cazul afecțiunilor gastrice se pune o ligură de mierea pe o felie de pâine și se consumă cu o oră înainte de masă, dar și înainte de culcare. În timpul somnului mierea acționează și protejează mucoasa în timpul mesei. Studiile medicale arată că mierea de manuka activă inhibă creșterea bacteriei Helicobacter Pylori. Mierea de manuka activă de 8 ori mai eficientă în acest tratament decât price altă miere normală.
Pentru răni externe ușoare, cum sunt tăieturile, sau pentru arsuri ușoare mierea de manuka este foarte eficientă. Se aplică mierea direct pe rană apoi se aplică un pansament. Mierea de manuka este eficientă și pentru alte afecțiuni ale pielii: arsuri, răni, dermatite, eczeme, abcese, dar și pentru inflamații și infecții de tipul durerilor în gât.
Un alt studiu recent sugerează că mierea de manuka previne gingivita și a alte afecțiuni parodontale, prin reducerea acumulării de placă dentară.
Vindecă, de asemenea, diareea cauzată de bacterii și ajută la rehidratarea organismului în timpul diareeii. În plus, mierea ajută la revitalizarea organismului.
Este eficientă și în prevenirea și tratarea cancerului, ca și în reducerea concentrațiilor mari de colesterol.
Un beneficiu uimitor al mierii de manuka este potențialul său antioxidant. Mierea de manuka protejează împotriva acțiunii radicalilor liberi. Procesul prin care mierea de manuka încetinește procesele oxidative din organism, asociate cu afecțiunile degenerative, nu este încă pe deplin înțeles.
Atenționări:
Mierea de manuka poate avea reacții advese în următoarele cazuri:
– reacții alergice, în special la înțepăturile de albine,
– risc de creștere a concentrației de glucoză din sânge,
– posibile interacțiuni cu anumite medicamente chimioterapice.
