Asafoetida (Ferula Foetida) crește mai ales în Iran, Afganistan și Kashmir. Este un condiment foarte puternic și chiar în formă de pudră își păstrează toate calitățile mai mult de un an, în lipsa aerului, a umezelii și a luminii.
Asafoetida este o gumă rășinoasă, alb-gri când este proaspătă și capătă nuanțe de roșu și maro pe măsură ce trece timpul. Rădăcinile sale groase și cărnoase secretă un suc rășinos, ca și tulpina plantei. Părțile componente ale plantei au un miros puternic, neplăcut.Are un miros puternic, respingător, asemănător cu cel al usturoiului alterat. Mirosul dispare însă la gătit. Gustul, ca atare, este neplăcut, dar gătit rămâne doar un ușor gust și aromă asemănătoare cepei.
Mirodenie
Asia centrală și India folosesc mirodenia. Este foarte des întâlnită în bucătăria persană și în cea indiană, mai ales în Bengal; brahmanii refuză să mănânce ceapă și usturoi și folosesc asafoetida ca substitut. Asafoetida este folosită drept condiment pentru vegetale, nu și pentru carne; vegetarianismul fiind mai răspândit în sudul Indiei decât în nord, aceasta ar putea fi o explicație a asocierii sale cu bucătăria sudică, deși habitatul plantei este în nord. În sud, asafoetida se foloește în preparatele de legume (fasole, mazăre, linte) cunoscute în India sub numele colectiv “dal”. Dal este un element cheie al dietei indiene, fiind o sursă ieftină de proteine, la îndemâna vegetarienilor. Asafoetida, chimionul și usturoiul fac aceste alimente mai gustoase și elimină efectul de balonare.
Bucătarii pot înlocui ceapa și usturoiul cu asafoetida, chiar și în felurile de mâncare occidentale. Un dozaj grijuliu este însă esențial; în vechea Romă, asafoetida era păstrată în vase alături de muguri de pin, aceștia fiind de fapt folosiți apoi, datorită aromei împrumutate de la asafoetida, pentru aromatizarea mâncărurilor mai delicate.
O altă metodă este dizolvarea asafoetidei în ulei fierbinte și în adăugarea acestuia, picătură cu picătură, în mâncare. Dacă este folosită cu moderație asafoetida îmbunătățește gustul și aroma mâncărurilor de ciuperci și legume, ca și a cărnii preparate la grătar.
Remediu
Din punct de vedere terapeutic acţionează ca antiastmatic, antibronşic, antitusiv, aperitiv, aromatizant, condimentar, stimulent digestiv, stomahic, vermifug, antidot împotriva otrăvirii, cardiotonic, antitumoral, conferă mobilitate, analgezic, antispastic, stimulent nervos, carminativ, laxativ.
Este recomandat în astm, bronşită (administrarea pulberei de hingu este recomandată şi utilă pentru copii), pneumonie, tuse convulsivă, anorexie, ascită, colici abdominale, dispepsie, icter, indigestie, viermi intestinali, muşcături de şarpe (în mod tradiţional în Ayurveda se recomandă să se combine cu lapte de cocos şi să se aplice local), afecţiuni cardiace, angina pectorală, tumori abdominale, carii dentare, rigiditate articulară, crize nervoase, emotivitate, isterie, flatulenţă.
Pulbere sau rășină
Modul de întrebuințare al condimentului diferă după starea sa, pudră sau bucăți.
Rășina este foarte puternic mirositoare și trebuie folosită cu grijă. Mai mult, este absolută nevoie ca rășina să fie prăjită repede în ulei fierbinte, din două motive: mai întâi, rășina se dizolvă în grăsime fierbinte și se dispersează mai bine în mâncare, și apoi temperaturile ridicate schimbă în mod plăcut aroma și gustul. O cantitate de dimensiunea unui bob de mazăre este considerată suficientă pentru condimentarea unei crătiți mari cu mâncare.
Asafoetida pulbere, pe de altă parte, este mai puțin intensă și poate fi adăugată fără prăjire. Pudra își pierde aroma în câțiva ani, dar rășina poate fi păstrată peste zece ani.
