Unele surse susțin că henna (Lawsonia inermis) ar crește din regiunea Belucistan (Iran și Pakistan) până în vestul Indiei, unde se mai găsește încă în stare sălbatică. De acolo, ea s-ar fi răspândit spre est până în restul Indiei și Indonezia, și spre vest până în Orientul Mijlociu, unde a devenit una dintre cele mai importante plante din Islam.
Cu toate acestea, ea era deja menționată în Biblie (în Cântarea Cântărilor) pentru parfumul ei și în Egiptul antic. Henna este cultivată în principal în grădini familiale și producția sa comercială se limitează la câteva locuri din India, Pakistan, Iran, Egipt, Libia, Niger și Sudan. În Africa, este de multe ori aclimatizată, mai ales pe soluri aluvionare de-a lungul râurilor. În Madagascar, ea a devenit atât de frecventă de-a lungul unor râuri încât nu mai trebuie să fie cultivată.
Plantă terapeutică
Acum 5.000 de ani în Egipt și India era folosită în scopuri terapeutice. Planta era aplicată pe corp în caz de febră pentru a ajuta la răcirea organismului, dar și pe o rană deschisă pentru a coagula sângele mai repede. Iar pentru că din zdrobirea plantei de henna rezultă un lichid colorant, oamenii o foloseau pentru a vopsi pieile de animale, lâna sau chiar și lemnul.
În medicina tradițională, henna este folosită ca un panaceu împotriva aproape tuturor bolilor.
Extractele din frunze au un efect astringent asupra pielii, ea devenind întrucâtva hidrofobă. Acest efect, asociat cu o ușoară acțiune bactericidă și fungicidă, îl face un medicament util pentru uz extern împotriva multor afecțiuni ale pielii și unghiilor. Proprietăţile sale antibacteriene şi antifungice o recomandă în tratarea eficientă a eczemelor capilare, ca şi pentru regenerarea sau vopsirea părului. Vopsirea părului cu henna omoară în mod eficient păduchii.
În medicina arabă și indiană, preparatele din frunze, care conțin uneori alte părți ale plantei (rădăcina), sunt utilizate pentru a declanșa nașterea. Un decoct din frunze și rădăcini este eficient împotriva unor forme de diaree.
Henna este larg cultivată în grădini ca plantă ornamentală sau gard viu, și este apreciat pentru parfumul puternic și plăcut al florilor sale, care amintește pe acel al trandafirului chinezesc.
