Cum arata detasarea în mijlocul acțiunii?
Oamenii care înțeleg, în cele din urmă necesitatea detașării ca un pas esențial în evoluția spirituală către noi înșine și către fericire, cunoaștere și libertate se așteaptă ca detașarea să fie o stare serenă, impertubabilă, fără variații de energii.
Si nu e asa?
Detașarea în meditație este așa fiindcă ea este de fapt, transcendența dar în mijlocul vieții problema importantă a celui care este deja detașat de acțiune și de fructele ei este faptul că este necesar să performeze, adică să aibă grijă sau atenție pentru ca acțiunea (ncesară împlinirii misiunii sale spirituale sau dharma) să fie bine făcută și să aibă rezultatele necesare sau urmărite fiindcă
„trebuie să fii bun, dar trebuie să fii bun la ceva”.
Adică, fie și dacă ești detașat de acțiune și de fructele ei, acea acțiune dăruită Infinitului trebuie să fie făcută bine, cu toate etapele ei, cunoscute, intuite sau surprinzătoare, pentru a obține rezultatele cele mai bune, chiar dacă nu le consideri ale tale și chiar dacă (în mod necesar) nu ești atașat de ele.
De exemplu, un jucător de șah poate fi detașat de joc și de rezultatul lui, dar urmărește să joace cât mai bine, folosind întreaga lui pricepere și chiar și priceperea „atrasă din Infinit” pentru a obține rezultate bune de care, însă, este detașat. În timpul jocului, grija sa de a găsi și realiza mutarea cea mai bună poate părea cuiva atașament, dar diferența se vede cu ușurință atunci când, de exemplu, pierde.
În cazul în care câștigă el se bucură într-o anumită măsură, în cazul în care pierde, el nu se supără, rămâne senin și firesc.
Extrapolând, întreaga existență a noastră este, de fapt, un joc divin, în care avem însă o dharma sau misiune spirituală de împlinit și fiecare trebuie să performeze, având ca fundal detașarea.
Acestă „grijă” sau „atenție”, „preocupare” pentru a performa este ușor să fie confundată cu atașamentul, astfel că:
–avem oameni atașați care consideră sunt doar atenți să performeze
– avem oameni detașați care au preocuparea, grija sau atenția de a performa, dar sunt ingrijorați că ar fi atașați (sau alți oameni cred despre ei că sunt atașați)
– avem oameni detașați care nu performează și nu consideră că au vreo vină, fiindcă ei „sunt și trebuie să fie detașați”
– avem oameni atașați care performează dar nu consideră că e ceva greșit fiindcă ei cred în mod greșit că detașarea ar însemna să nu performeze.
Dar performanța este perfect posibilă atunci când ești detașat, ba chiar rezultatele sunt cele mai bune atunci când ești detașat de acțiune și de fructele ei dar depui toată atenția și priceperea pentru ca acțiunea (care presupunem că face parte din dharma ta) să iasă bine.
Adică detașarea ne oferă cea mai bună performanță personală dacă suntem atenți să acționăm bine pentru a ne realiza dharma.
O condiție foarte importantă în acțiunea respectivă este menținerea cu fermitate și profunzime a stării de smerenie.
Atunci rezultatele sunt excepționale deoarece suntem feriți de identificarea cu ego-ul dar suntem inspirați la maximul capacității noastre din prezent.
Autor : Acharya Leonard