Umbra exprimă latura ascunsă, acea a doua natură a lucrurilor, ce poate fi complementarul, dar și adversarul care ne invită la luptă. Umbra este partea inacceptabilă din noi care dorește să facă ceea ce este interzis. Ea se manifestă în acele momente despre care obișnuim să spunem „nu știu ce mi-a venit, parcă n-am fost eu“.
Umbra nu poate fi ferecată în inconștient, ea se manifestă în vise, personificată în ființe abjecte care săvârșesc fapte reprobabile. De fapt, ea stochează în subteranele inconștientului, conținuturile psihice devalorizate și evaluate ca nepermise sau indecente. Respinse, neintegrate în comportamente, ele rămân la stadii primitive și, ulterior, se insinuează în atitudini și interacțiuni. Când energia umbrei depășește pragul de rezistență al eului, umbra se manifestă irațional. Când, dimpotrivă, eul își acceptă limitele, umbra este asimilată, iar energiile sale pot fi canalizate în scopuri dezirabile. Deghizările umbrei se pot manifesta de la o banală durere de cap până la boli grave. O altă parte din noi își asumă responsabilitatea exprimării atunci când eul nu face față inconștientului. Corpul se sacrifică în favoarea eului, iar inconștientul iese la suprafață sub forma unor boli sau tulburări organice. Consecințele psihosomatice exprimă chipul umbrei, suferința fizică fiind expresia inconștientului supraîncărcat. Frustrările, anxietățile și durerea nu pot fi reprimate la nesfârșit în inconștient. Când răspunzi la insultă cu o insultă ți se activează agresivitatea existentă. Cel care te jignește nu produce agresivitatea ta, ci o scoate la suprafață.
Legea oglindirii
Există o strânsă corelație între motivul umbrei și legea oglindirii conform căreia exteriorul reflectă interiorul. Oamenii pe care îi atragem sau de care suntem atrași oglindesc aspecte necunoscute, negate sau neasumate de noi înșine. De aceea străduindu-ne să fim calmi, atragem furioși, respingând eroarea atragem persoane care greșesc, iar tendința blocată în inconștient se activează în exterior la cei din jur. Legea oglindirii este o lege a rezonanței ce pune în legătură persoane între care există afinități. Ea funcționează continuu chiar și în somn, când visăm acțiuni pe care, în stare de veghe, nu le admitem.
Respingerea nu există fără atracție
Uneori atracția este repolarizată în conștient ca respingere. Poți fi atras de o persoană creativă care îți dinamizează propria creativitate, dar poți fi atras inconștient de o persoană care îți manifestă tendințele depresive și pe care o respingi la nivel conștient. O regulă fundamentală a universului este de a fi mereu în echilibru și de aceea ne trimite, neobosit, persoane care manifestă puternic aspectele pe care le negăm sau refuzăm să le recunoaștem. Încercând să devină întreg, spiritul nostru atrage tot ce este necesar pentru a activa tot ceea ce este adormit sau sechestrat în adâncimile subconștientului al cărui sens spiritual este să ne cunoaștem, să ne asumăm pe deplin și să ne manifestăm creator potențialul.
La fel se întâmplă și cu pattenurile de interacțiune: vulnerabilitatea pe care nu ți-o accepți, nu o vei accepta nici în exterior; blândețea pe care ți-o reprimi o vei respinge și în afara ta; nevoile pe care le condamni la tine, le vei condamna și la alții. La celălalt pol, respectul pe care ți-l porți se va regăsi și în respectul pentru cei din jur, capacitatea de a te ierta va fi reflectată de puterea de a-i ierta pe cei care greșesc. Felul cum te raportezi la ceilalți oglindește felul cum te raportezi la aspectele corespondente din tine. Reflectează ce anume din tine este oglindit ori de câte ori în viața ta apare cineva nou.
