10 forme ale abuzului emoțional asupra copiilor

Niciun părinte nu este perfect care să știe cum să reacționeze în fiecare moment, însă atunci când părintele persistă în greșeală, crește probabilitatea apariției unor probleme de comportament la copii. Anumite greșeli afectează dezvoltarea emoțională și comportamentală a copilului, fiind totodată și forme de abuz asupra copiilor, de la abuz fizic, la abuz emoțional sau verbal.
Greșeli pe care părinții le fac frecvent:
1. Observă doar greșelile copilului şi ignoră comportamentul bun
În consecință, copiii pot învăţa că pentru a obţine atenţia adulţilor este bine să adopte comportamentul nedorit. Toţi copiii (ca și adulții) – au nevoie de laude care îi ajută să repete comportamentele aşteptate de adulţi şi sunt un reper cu ajutorul cărora copiii își vor corecta manifestările.
Nu vă limitați la a certa copilul pentru ce nu face bine! Lăudați-l când se poartă frumos și când vă ascultă!
2. Se ceartă în faţa copiilor
Copiii învaţă observând comportamentele altora. Dacă văd că părinţii se înfurie, se ceartă, vor învăța că este în regulă să ţipe când au o problemă și vor avea tendinţa de a lovi şi ei dacă sunt loviți. Băieţii pot deveni mai agresivi, iar fetele stresate și deprimate atunci când văd certuri între părinţi. Copiii expuşi la violenţă sau educaţi prin metode violente, verbale şi fizice, pot dezvolta probleme emoţionale care îi împiedică să dezvolte relaţii normale cu alţi copii şi care le vor afecta viaţa ca adulţi. Ţipetele provoacă teamă și anxietate.
3. Transmit mesaje emoţionale greșite care îi invalidează pe copii
Cei mai mulţi părinţi își exprimă nemulțumirea față de copil, și nu față de comportamentul acestuia. În loc să spună „ai făcut un lucru rău”, spun adesea „ești rău”, fără să își dea seama că este o mare diferență între cele două afirmații. Aceste exprimări pot afecta stima și imaginea de sine a copilului. Apelativele „prost”, „idiot” sau încercarea de a trezi sentimentul de vină ( „ce ar spune mama/tata dacă te-ar vedea în halul ăsta”), îi poate face pe copii să fie mai cooperanţi din cauza ruşinii însă, pe termen lung, copiii se vor simţi supăraţi şi ostili.
4. Pedepsesc copilul în momente de furie sau de criză
Atunci când copiii sunt pedepsiți în momente de furie, există riscul ca părintele să se piardă cu firea și să rănească copilul. Factori de stres precum problemele financiare, dificultăţile de la locul de muncă pot extenua părintele şi îl pot aduce în punctul în care se înfurie la cea mai mică greșeală a copilului, pedepsindu-l în mod neadecvat. Repetarea acestor situaţii îl vor face pe copil să se simtă confuz, trist sau furios, ca răspuns la furia părintelui, iar pe termen lung să manifeste o instabilitate în comportament, ca urmare a inconsecvenţei părintelui în disciplinare.
5. Nu îşi manifestă afecţiunea
Mulţi părinţi nu obișnuiesc să își exprime afecţiunea, iar distanța emoţională faţă de copil îl învaţă pe acesta să nu cunoască emoţiile și să nu le exprime la rândul său. Pe termen lung, această greșeală a părinților va afecta relațiile copilului cu ceilalți, va provoca frustrare, anxietate. O metodă prin care părinții își pot manifesta interesul şi grija pentru copil este exprimarea frecventă a afecţiunii fizice. Atingerile, îmbrăţișările, gâdilatul, îi ajută pe copii să crească într-un mediu în care simt afecţiunea şi încrederea de a manifesta afecţiune.
6. Au aşteptări nerealiste de la copil
Adeseori, părinţii stabilesc aşteptări faţă de copii lor peste posibilităţile acestora. Convingerile rigide despre cum ar trebui să se poarte copilul şi realizările sale este unul dintre factorii des întâlniţi în abuzul emoțional asupra copilului.
Când copilul eşuează, părintele reacţionează prin izolarea lui sau chiar prin stabilirea unor aşteptări şi mai ridicate. Aceste reacţii sunt abuzive, deşi mulţi părinţi nu recunosc. Când aşteptările adulţilor sunt realiste, este uşor pentru copil să aibă succes şi să se simtă valoros.
7. Nu sunt disponibili pentru copii
A fi disponibil pentru copilul tău înseamnă mai mult decât a-l ajuta la lecţii, a-l lua de la şcoală, a-i pune masa. Înseamnă a comunica şi a te juca cu el, creând o conexiune care construieşte încrederea copilului în el însuși, îl ajută să aibă relaţii reuşite cu alţi copii sau adulţi, îi dă sentimentul de siguranţă într-o lume pe care încă nu o cunoaște. Relaţiile pozitive dintre copii şi părinţi conduc la dezvoltarea pozitivă a personalităţii copilului, iar relaţiile defectuoase au efecte negative ce se vor manifesta mai târziu prin agresivitate, hiperemotivitate, instabilitate.
8. Sunt hiper-protectivi cu copiii lor
Copiii care nu învaţă să rezolve probleme se vor simţi inferiori. Părinţii care îi protejează pe copii de tot ce îi înconjoară, îi împiedică să-și formeze abilităţi de rezolvare a situaţiilor cu care se confruntă şi îi fac să se simtă inutili.
9. Apelează la bătaie pentru corectarea imediată a comportamentului copilului
Mulţi părinţi folosesc încă bătaia pentru a corecta comportamentele nepotrivite ale copilului. Din păcate aceasta este o falsă soluţie, generatoare de frică, furie și agresivitate din partea copilului. Bătaia distruge sufletul copilului și are consecințe pe termen lung, afectând viața emoțională și relațională a viitorului adult.
10. Nu apelează la ajutor profesionist atunci când nu ştiu cum să procedeze
Este o greșeală des întâlnită aceea că mulți părinți nu acceptă că ar putea avea nevoie de ajutor în gestionarea relației cu propriul copil. Consilierea parentală efectuată de specialişti îi poate ajuta pe părinţi să evite aceste greşeli – și multe altele – în creşterea copiilor.

Lasă un comentariu