Funcţiile corpului spun întotdeauna adevărul spunea Alfred Adler, creatorul Psihologiei Individuale. Aproape fiecare medic de familie a întâlnit în activitatea sa cazuri de pacienţi care acuzau suferinţe acute ce nu puteau fi însă diagnosticate prin investigaţii medicale, consulturi de specialitate.
În ciuda eforturilor medicului de a fi de ajutor, pacientul pleacă nemulţumit, caută altă opinie, crede că are o boală deosebită, fiind mereu la shopping de doctori. Poate fi uşor recunoscut după semnul dosarului. Are mereu un dosar consistent de analize, investigaţii, rezultate.
Cauza poate fi de natură psihică şi, odată depistată şi înţeleasă de pacient, dispar şi simptomele clinice. Fiecare suferinţă fizică are rezonanţă asupra psihicului şi sunt situaţii când şi procesul invers este valabil.
Nu s-a putut realiza o delimitare între cauzele fizice şi cele psihice ale bolilor. Cel puţin 70 % dintre boli au drept cauza anxietatea sau stresul. În aceste condiţii investigaţiile medicale ar trebui să meargă în paralel cu demersurile psihoterapeutice, spune Anca Baciu, Psihoterapeut, www.anxidepresie.ro.
Cum apare boala?
Psihologia individuală consideră că pacientul este cel care selectează, neconştient, subiectiv, organul care suferă. Acesta poate fi chiar un organ inferior din punct de vedere genetic sau poate fi preluat din istoria familiei: „ai mei toţi sunt alergici“, „părinţii sunt cardiaci“. Organul ales poate avea şi o valoare simbolică pentru pacient. De exemplu, problemele cu inima arată dezamăgirea în dragoste, cancerul la sân poate fi expresia pierderii rolului de mamă la mijlocul vieţii. Mai există şi posibilitatea ca organul să fie ales pentru că este la modă, precum tulburările de alimentaţie (bulimia, anorexia), sindromul premenstrual. Alta dată erau migrenele şi colonul iritabil.
Sentimentul de inferioritate este altă cauză a îmbolnăvirilor. Nu situaţia obiectivă este importantă, ci ceea ce crede persoana despre ce i se întâmplă. Inferioritatea organică apare când individul se simte depăşit de probleme, şi în locul psihicului va vorbi fizicul prin intermediul verigii slabe.
Inferioritatea organică este determinată de descurajare şi de lipsa educaţiei în spiritul cooperării.„Nu am curajul să-mi asum sarcinile vieţii“. Şi copiii, dar şi adulţii au nevoie de încurajare, la fel cum planta are nevoie de apa. Alfred Adler numea aceste tulburări „jargonul organelor“, adică soluţia pe care pacientul o găseşte atunci când nu poate controla o anumită situaţie. În astfel de situaţii trebuie găsită cauza. Nu este suficientă doar tratarea simptomului pentru că altfel el va apărea sub o altă formă, o altă suferinţă.
Fiecare suferinţă spune ceva
Când investigaţiile clinice sau tratamentele nu sunt eficiente, medicii se pot gândi să investigheze cauzele psihologice, pentru a afla ce anume se întâmpla în viaţa pacientului când a apărut suferinţa. Vizita la psiholog ar putea rezolva problema într-o singură şedinţă şi astfel ar scăpa de chinuri, bani daţi pe analize şi medicamente, cozi la cabinetele medicale.
Chiar dacă medicul suspectează o origine psihică a bolii pacientului, nu poate trece peste investigaţiile medicale. Trebuie urmate toate consulturile de specialitate şi analizele medicale necesare eliminării cauzei organice. La final sau în paralel se solicită o evaluare psihologică şi, eventual, un tratament psihoterapeutic. Este importantă înţelegerea logicii private a pacientului. Bolnavul nu știe de ce are simptome, ştie doar că suferă. Când persoana devine conştientă de faptul că simptomul ascunde un motiv psihic, o dorinţă de a se retrage, de a primi atenţie sau de a transmite un mesaj, renunţă la el. Pentru că în momentul în care a devenit conştient simptomul îşi pierde valoare de alibi sau de scuză.
Intervenţia psihoterapeutului are în vedere dezvăluirea scopului ascuns al simptomului. Când pacientul este pregătit să accepte schimbarea, cooperează cu terapeutul în identificarea scopului şi găsirea soluţiilor. Dacă însă nu se simte pregătit să „renunţe“ la simptom va manifesta rezistenţă. Cu această rezistenţă se poate confrunta şi medicul de familie când încearcă să-i vorbească pacientului despre o posibilă cauză psihologică a suferinţei sale. În aceste condiţii pacientul are nevoie de mai multe informaţii, de o educaţie sanitară pentru a înţelege că factori psihologici perturbatori ca stresul pot afecta imunitatea şi pe acest fond pot apărea diverse boli.
