Shiva – ipostaze fundamentale

Zeu de prim rang în panteonul Indiei și parte a trinității divine Trimurti, Shiva este zeul distrugerii, în timp ce Brahma este creatorul, iar Vishnu păstrătorul și conservatorul. Shiva este văzut ca o forță pozitivă a Universului, deoarece distrugerea este, în hinduism, urmarea firească a creației.
Cu timpul, Shiva devine un zeu cu două ipostaze, simbolizând echilibrul de forțe în univers, reprezentate de două principii sau direcții contrare: distrugerea sau reparația universului. Shiva este energia cosmică pozitivă, izvorul forței de reproducție și divinitatea fecundatoare, având, în această ipostază a fecundării universului, ca simbol principal, organul falic (lingamul), venerat și astăzi ca simbol al forței creatoare și considerat ca investit cu puteri magice, fiind purtat în India contemporană adesea ca amuletă.
Totodată, Shiva este ocrotitorul asceților și deținătorul puterii magice a meditației și căinței (în această ipostază reprezentat adesea ca ascet gol, cu cenușă pe trup și cu un craniu în mână, în care adună milostenia oamenilor, purtarea craniului fiind osânda primită de zeu după ce a ucis un brahman).
Reprezentările lui Shiva
Reprezentările plastice ale lui Shiva sunt diverse. Adesea este înfățișat cu 5 chipuri, cu părul vâlvoi adunat în creștet și deasupra cu simbolul fluviului Gange. O altă reprezentare îl descrie ca având pielea neagră (ca și Krishna) sau vânătă. Acesta este un rezultat al momentului în care în cadrul cosmogonic al agitării oceanului primordial, ieșise la iveală, printre comori, veninul kalakuta, pe care zeul l-a băut ca să scape universul de otrăvire, el doar învinețindu-se. O altă imagine răspândită este cea în care este așezat într-un cerc, mărginit de văpăi, având patru brațe și două aripi de flăcări, în timp ce execută dansul tandava pe trupul unui demon, care simbolizează tripla cetate spațială demonică Triptura.
Ipostaze fundamentale ale lui Shiva
În tradiţia orientală sunt cunoscute diferite ipostaze fundamentale ale Supremului Shiva:
MAYAVIN – Shiva, magician
Shiva este un Magician, care prin forţa sa creatoare şi înşelătoare, maya, se ascunde în El însuşi de El însuşi prin El însuşi – precum păianjenul ce se înconjoară în propria plasă – pentru a-şi desfăşura jocul prodigios de înlănţuire şi eliberare, atât la nivel macrocosmic, cât şi la nivel microcosmic. El se percepe, prin urmare, fragmentat în nenumărate fiinţe create prin uitare de sine, căci dând naştere multiplicităţii, El se ascunde, ocultând unitatea.
PASHUPATI – Shiva, păstorul cel bun
Shiva este providenţa ce are în grija sa întreaga manifestare, găsind fiecărei fiinţe, spre binele ei, un rost şi un loc anume în Univers şi apoi îi dirijează viaţa după propria sa voinţă suverană. În ipostaza de Dumnezeu salvator, Shiva mântuieşte fiinţa umană aflată în oceanul durerii. El este astfel adorat ca Pashupati, păstorul cel vigilent si iubitor, care îşi impulsioneaza turma rătăcită în strâmtoarea îngustă a egoismului să găsească un nou drum: interiorizarea ce duce la Inima universală. Pashupati foloseşte energia tainică ce alină, graţia, aflată în inima fiinţei umane.
VIRUPAKSHA – Shiva, stăpânul celui de-al treilea ochi
Înţelepţii îl invocă adesea pe Shiva sub numele de „Shiva cu ochi teribili”, datorită celui de-al treilea ochi al său, situat în mijlocul frunţii şi simbolizând deschiderea completă a centrului secret de forţă Ajna Chakra.
DHURJATI – Shiva, ascetul
Ascetul suprem, cu părul strâns într-un coc, având un şarpe drept cordon sacru şi ţinând focul cosmic în căuşul palmei Sale, animă şi face să vibreze, prin salturile Sale ritmate, ghirlanda de cranii pe care o poartă la gât şi care simbolizează sărbătoarea dansului cosmic etern. Sub acest aspect, Shiva simbolizează Conştiinţa Divină universală care dă viaţă, putere şi mişcare indivizilor limitaţi, lipsiţi de viaţă şi de conştiinţă proprie.
NATARAJA – Shiva, dansator la marea sărbătoare a vieții divine
Dansul cosmic al lui Shiva simbolizează universala înflorire a Conştiinţei Supreme în eternitate și are ca sursă esenţială vibraţia primordială. Această primă mişcare infinit de subtilă, ţâşnită din esenţa divină ultimă – Atman, este exprimată de Hara (Shiva cel Fermecător), simultan poet şi actor care interpretează de la început până la sfârşit spectacolul cosmic asumându-şi, în acelaşi timp şi pretutindeni, toate rolurile. El îşi desfăşoară multipla activitate creând, susţinând şi distrugând universul, ascunzându-se sub vălul iluziei (maya) şi, totodată, revelându-şi adevărata sa natură.
BHAIRAVA – Shiva, transcendent și inefabil în noaptea tainică a revelației divine, Shivaratri
Shiva învăluie luminile şi tenebrele într-o strălucire transcendentă incomparabilă. El nu are nici un mod definit de a fi (deoarece aceasta ar constitui o limitare). Este „cea de-a treia minune, de dincolo de existenţă şi de non-existenţă”, fiind astfel dincolo de orice atribut. El este acea ipostază a lui Dumnezeu cel extraordinar şi suprem, al cărui semn distinctiv este acela de a nu avea nici unul.

Lasă un comentariu