Înățarea Domnului este prăznuită la 40 de zile după Înviere, în Joia din săptămâna a VI-a, după Paște. Anul acesta o sărbătorim pe 25 mai. În popor este cunoscută și sub denumirea de Ispas.
La 6 săptămâni după Înviere prăznuim Înălţarea la cer – ultimul eveniment din activitatea pământească a Domnului. Din această zi, oamenii își spun „Hristos S-a înălţat!”. După ce a înviat, Iisus S-a arătat ucenicilor Săi și le-a împărtășit cele din urmă învăţături. În această zi, Iisus i-a adunat în Betania, pe Muntele Măslinilor și i-a încredinţat că El este cu adevărat, cerându-le să verifice cu simţurile, că nu văd o nălucă și mâncând „o bucată de pește fript și o parte dintr-un fagure de miere“. Apoi i-a trimis în lume să predice cuvântul lui Dumnezeu. Și pentru ca ei să fie recunoscuţi ca apostoli, le-a dăruit puteri noi. Astfel, apostolii au devenit imuni la otrăvuri și au căpătat darul de a îmblânzi șerpii, de a îndepărta demonii, de a vindeca bolnavii și de a vorbi limbi necunoscute mai înainte. Sfântul Evanghelist Matei consemnează astfel trimiterea Apostolilor la propovăduire: “Iar cei 11 ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. Și văzându-l, I s-au închinat, ei, care se îndoiseră. Apoi Domnul s-a înălţat la ceruri, ţinând mâinile întinse peste ei, ca o ultimă binecuvântare, iar un nor venind L-a ascuns de ochii lor”. Deși prin Înălţarea Domnului, activitatea Sa pământească lua sfârșit, Iisus a spus Apostolilor chiar în momentul Înălţării: “Iată, Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor!”. Iisus S-a înălţat pentru a trimite în lume pe Sfântul Duh, așa cum promisese: “Voi ruga pe Tatăl să vă trimită un alt Mângâietor, ca să fie cu voi în veac… care vă va aduce aminte de toate câte v-a spus”. Acest eveniment se va produce zece zile mai târziu, de Rusalii sau Cincizecime, când, prin pogorârea Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli, aceștia s-au transformat din oameni timizi și simpli în misionari pricepuţi, convingători, care au răspândit cuvântul Evangheliei în toată lumea.
Obiceiuri
- În tradiţia românească, se spune că Ispasul ar fi un personaj care a asistat la Înălţarea Domnului și la ridicarea sufletelor către cer. Pentru că Ispas era bucuros și vesel, sărbătoarea Ispasului este una a voioșiei și a bucuriei.
- De la Ispas până la Rusalii, oamenii se salută spunând „Hristos S-a Înălţat!“ și răspund „Adevărat S-a Înălţat!“.
- Ziua de Ispas se „ţine” pentru protecţia holdelor (se fac slujbe pentru belșugul acestora), copiilor, vitelor; nu se dau foc și sare din casă; nu se mai seamănă nimic, că nu rodește;
- Se dă de pomană spunându-se că acum “sufletele străbunilor pleacă spre cer”.