Furia – provocarea vârstei preșcolare

Copiii preșcolari manifestă frecvent accese de furie, ca o etapă în dezvoltarea lor emoțională și cognitivă. În aceste momente, ei încearcă să-și exprime nevoia de independență sau o anumită frustrare. Cel mai adesea, furia se exprimă în episoade scurte de 5-10 minute, în care copilul are explozii verbale și fizice de tipil plânsului, strigătelor, mișcărilor puternice ale brațelor și picioarelor. Aceste episoade pot dura și o oră. Cele mai importante obiective pentru părinți în gestionarea unor astfel de momente sunt identificarea corectă a cauzei și a-l învăța pe copil cum să-și gestioneze în mod funcțional acccesele de furie.
Furia este o emoție firească în dezvoltarea emoțională a copilului.
Când devine problematic acest comportament?
Accesele de furie sunt specifice intervalului de vârstă 2-4 ani, când 80% dintre copii manifestă acest comportament. Se poate vorbi de un comportament problematic când, după vârsta de 4 ani, copilul manifestă accese de furie în mod frecvent (zilnic) sau în situațiile în care furia este folosită cu scopul de a „șantaja” părintele pentru a obține ce dorește.
De ce au copiii accese de furie?
Copiii folosesc furia ca pe un mod de comunicare. Datorită posibilităților reduse de a se exprima prin intermediul cuvintelor, copiii își exprimă prin furie necesitatea satisfacerii unor nevoi (foame, somn, atenție, joacă etc). Identificând corect cauza, părinții pot înlătura furia copilului prin satisfacerea acelor nevoi (ex. Dacă copilului îi este foame, i se dă de mâncare).
Furia poate apărea și ca urmare a unor pierderi (ex. Pierderea jucăriei preferate). Atât ignorarea emoției copilului cât și ironizarea lui (ex. Plângi ca un bebeluș, lasă teatrul!) afectează dezvoltarea emoțională a copilului. O altă cauză se leagă de faptul că la această vârstă copiii nu-și pot gestiona frustrarea determinată de realizarea unui comportament nedorit de ei, dar cerut de părinte sau dorit de ei dar nerealizat de părinte. Copilul nu înțelege de ce nu poate întotdeauna să atingă, să guste, să exploreze orice din jurul său sau să primească ce dorește. Amânarea recompensei este un context în care apare frecvent furia.
Se întâmplă uneori ca părinții să acorde în mod accidental o atenție mai mare copilului cân acesta manifestă stări de furie. „Crizele de furie” ale copilului pot ajunge să înfurie și chiar să înspăimânte orice părinte. Reacțiile furioase ale părinților reprezintă un tip de atenție pe care ei o oferă copilului, având valoare de recompensă, ceea ce conduce la întărirea comportamentului nedorit al acestuia și înseamnă că, ori de câte ori copilul va dori să obțină atenție din partea părinților, se va comporta în această manieră: țipete, urlete, obiecte aruncate, contorsionări ale corpului.
Cum învațăm copilul să își controleze reacțiile de furie

  • Oferind exemplul personal

La această vârstă, copiii învață prin observare și imitare. Reacționând cu furie la crizele de furie ale copilului, el va învăța acest model de răspuns. Încearcă să rămâi calm în fața izbucnirilor furioase ale copilului.

  • Ține cont de particularitățile de vârstă

Când copilul nu posedă limbajul, folosește furiaca mijloc de comunicare. Încearcă să îl înveți să-și exprime nevoile folosind chiar și câteva cuvinte împreună cu gesturile.

  • Identificați corect cauza furiei

Dacă furia a apărut ca urmare a unei pierderi ignorarea nu este o soluție. În acest caz are nevoie să se simtă înțeles și sprijinit. Ignorarea poate să conducă în timp la scăderea încrederii în adulți și poate învăța să devină la rândul lui insensibil la laemoțiile altor persoane deoarece în aceeași manieră a fost tratat și el. Când cauza furiei este legată de imposibilitatea de a obține ceea ce dorește, ignorarea este o soluție eficientă.

  • Încurajați copilul să își exprime verbal emoția trăită

Exprimarea verbală a emoțiilor trăite (sunt nervos), prezența copilului pentru a-i permite acestuia să observe comportamentele asociate feicărei emoții.
Mergeți cât mai aproape de copil și captați-i atenția
Când îi vorbiți copilului, aplecați-vă la nivelul lui, stabiliți contactul vizual și spuneți-i pe numepentru a-i capta atenția.

  • Lăudați-i comportamentul adecvat în situațiile frustrante

Acordați-i sprijin și îndrumare pentru obținerea controlului emoțional:
– reacționați moderat la emoțiile copilului (dacă e furios, nu trebuie să reacționați la fel),
– laudați orice inițiativăa copilului de a vă solicita ajutorul,
– distrageți-i atenția când se simte frustrat,
– învățați-l să se distanțeze de sursa care i-a provocat furia.

Lasă un comentariu